Exersari si incercari....

Alte lucruri...

Ca orice vrabie am si eu preocuparile mele.... una din ele ar fi ca ma straduiesc sa invat sa mazgalesc frumos si sa manuiesc cat mai bine pensula....o alta...ca imi place sa combin mazgalitul si cu lucrul manual....trebuie sa va marturisesc ca nu le prea am cu vorbitul....asa ca o sa va las mai bine sa priviti....sper ca nu in gol...unele din stadaniile mele....:)

 

Acuarela....

Ulei....

 

Lucru manual....

 

Calendar de „La multi ani-uri”

 

*

*       *

Vrabii, colivii (un mic inceput de blog)

Dincolo de colivie 

 

Nu mai stiu cum s-a intamplat dar cu ceva timp in urma niste prietene au inceput sa imi spuna “vrabiuta” :) ....interesanta porecla, nu?...asa ma gandeam si eu...si mi-am zis...ce ar fi sa incep minunatul meu blog prin a scrie „olecuta” despre vrabii si colivii?... tot nu aveam alta idee...

Imi plac vrabiile...mi se par dragalase, haioase....intr-adevar sunt pasari obisnuite, banale...dar tocmai asta ma face sa nu doresc sa le privesc cu indiferenta...deseori suntem atrasi de frumos, de ceea ce ni se pare deosebit si ne izbeste ochii ...vrabiile sunt mici, numeroase (deci nu sunt in pericol de disparitie :) ), sunt maronii cu gri - nicidecum colorate, nu tresaltam la ciripitul lor, ba uneori devin galagioase...le intalnim peste tot si oricand…nici iarna nu scapam de ele...aaaa! si macar de faceau oua mai mari ca sa le putem manca prajite... asadar, nu le consideram nici interesante, sau deosebite, si nici folositoare...dar oare nu este nimic de admirat la ele...ceva care sa ne atraga atentia?...poate simplul fapt ca nu sunt ca....tantarii, de exemplu...astia sunt tare suparatori...si te pisca de nu te vezi...

Chiar! Voi ati mai pomenit ca cineva sa tina vrabii in colivie?!...eu una nu am vazut asa o grozavie...oricum vezi vrabii pretutindeni in jurul tau...ar fi culmea sa mai tii una inchisa in cusca.!....dar...nu credeti ca poate, totusi.... undeva.... exista si „unele specii de vrabii” care isi au propria colivie....?

Nu stiu voi, dar eu cunosc ”unele specii de vrabii” care iau chipul oamenilor...sau mai degraba oameni care devin specii de vrabii...ei! fireste ca nu le cresc aripi si pene!....insa... poate ca sunt tratati, sau se simt de multe ori ca niste vrabii: banali, cu nimic deosebiti sau folositori, al caror ”ciripit” nu prea creaza interes...si asta face ca incet, incet, acestia sa construiasca in jurul lor gratiile unei colivii....unii se zbat sa evadeze, altii se obisnuiesc sa traiasca in captivitate ..., iar altii: sunt eliberati...de dorit este sa faci parte din ultima categorie...numai ca asta implica pe cineva care sa fie dincolo de colivie si care sa doreasca sa te elibereze...si ce bine ca acel CINEVA exista....

„Nu se vand oare cinci vrabii cu doi bani? Totusi, nici una din ele nu este uitata inaintea lui Dumnezeu. Si chiar perii din cap, toti va sunt numarati. Deci sa nu va temeti: voi sunteti mai de pret decat multe vrabii.” Luca 12:6,7

*

*               *